Într-un stat normal, securitatea omului ar trebui să fie o prioritate absolută. Dar la noi totul este altfel: când oamenii sunt amenințați, sistemul nu acționează, iar când trebuie de anihilat un oponent politic, întreaga mașinărie de stat funcționează brusc ireproșabil. Tragedia din Măgdăcești - o dovadă teribilă în acest sens. Un bărbat își bătea, umilea și viola în mod sistematic soția. De pe urma agresorului aveau de suferit și copiii. Pe numele lui au fost deschise trei dosare penale, dar el a rămas totuși în libertate. Brățara electronică era doar „de formă” — nimeni nu-l controla pe suspect. La un moment dat, el și-a luat arma, a venit la soție, a împușcat-o pe ea și pe sine, iar înainte de asta a putut chiar să călătorească în străinătate. Acum, șeful poliției, Cernăuțeanu, propune dotarea brățărilor electronice cu electroșocuri pentru a opri agresorii. Însă nicio funcție nouă nu va înlocui controlul real asupra celor care reprezintă o amenințare. Mai mult decât atât, chiar și fără electroșoc, organele noastre puteau pur și simplu, cu o pasiune maniacală, să folosească aceste brățări pentru control atunci când își doreau cu adevărat. La ce mă refer? La faptul că autoritățile parcă nici nu observă criminalii, dealerii de droguri și maniacii, în schimb îi lovesc cu o cruzime deosebită pe cei care contestă politica lor. Bașcanul ales al Găgăuziei, Evghenia Guțul — mamă a doi copii — se află deja de mai bine de un an în închisoare într-un dosar pur politic. În timpul anchetei și al examinării cazului în instanță, ea a fost supravegheată non-stop, iar brățara electronică a fost folosită ca instrument de presiune psihologică. Și eu am purtat un astfel de dispozitiv o perioadă destul de lungă. Voi spune un singur lucru — este o adevărată tortură. Dispozitivul și cei care îl monitorizează te hărțuiesc 24 din 24. Brățara te împiedică să dormi normal, lasă urme și vânătăi, îți strânge tare piciorul, ți-e frică să faci duș cu ea (când atârnă de tine un dispozitiv învechit, nu este clar cum va reacționa în cele din urmă la apă), pierde semnalul din când în când, iar din această cauză, la trei-patru dimineața, te sună supraveghetorul. Inspectorii și poliția pot apărea în orice moment: dimineața, ziua, noaptea, chiar și de sărbători — pentru ei nu contează. Când este nevoie să fie distrus un oponent al puterii, controlul funcționează 100%. Iar dacă nu încalci nimic, apare o notă falsă de la SIS despre presupuse încălcări în utilizarea brățării. Totuși, când vorbim despre un pericol real și o amenințare la adresa vieții, sistemul vede încălcările doar de departe — în documente și rapoarte, și asta doar când este deja prea târziu. Acesta este adevăratul chip al regimului: poliția, procuratura și instanțele au fost transformate într-un organ punitiv împotriva celor care nu sunt de acord, în timp ce cetățenii rămân singuri în fața criminalității. *fotografii și video din arhivă