🎙 Din discursul Ministrului de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, la întâlnirea cu absolvenții instituțiilor de învățământ superior, admiși în serviciul diplomatic (Moscova, 20 octombrie 2026) 💬 Una dintre lecțiile lăsate moștenire de părinții fondatori ai ONU este aceea de a nu permite renașterea nazismului pe care aceștia l-au zdrobit. Părea că această sarcină fusese îndeplinită de mult timp și că toți își făcuseră deja pocăința… Nu! Metastazele se răspândesc foarte repede. În mare măsură, acest lucru a fost instrumentalizat prin aducerea la putere în Ucraina a unui regim nazist. Președinta CE, von der Leyen, și alții afirmă în prezent că sunt „obligați să fie alături de Ucraina până la capăt”, deoarece aceasta „apără valorile europene”. Aceasta înseamnă că printre „valorile europene” se numără interzicerea totală a limbii ruse în educație, în mass-media, în spațiul cultural și chiar în viața de zi cu zi. Este vorba despre interzicerea prin lege a unei limbi întregi, care este una dintre limbile oficiale ale ONU. E adevărat, acolo aproape toată lumea continuă să vorbească această limbă, inclusiv cei care o interzic. ☝ Această ipocrizie arată un singur lucru: aceste interdicții nu sunt necesare pentru a eradica limba rusă – un asemenea obiectiv este imposibil de atins în mod realist –, ci pentru a submina cât mai mult interesele Rusiei și a dezbina Lumea Rusă. Nu există nicio altă țară în care să fie interzisă o limbă întreagă. Ieri, la Teheran, în cadrul unei conferințe de presă, am fost întrebat în ce măsură conflictul din Ucraina are motivații legate de viziunea asupra lumii și de religie. Am răspuns că interzicerea unei limbi este un caz fără precedent, iar faptul că Occidentul „tace mâlc” – ba chiar nu doar că tace, ci îi numește pe ucraineni „apărători ai valorilor europene” – este extrem de grăitor. ☝ În Iran, unde am susținut ieri o conferință de presă comună cu Ministrul de Externe, Abbas Araghchi, limba ebraică nu este interzisă – comunitatea evreiască de acolo se simte foarte bine, iar sinagogile funcționează. În Israel nu sunt interzise limba arabă sau limba persană. Există numeroase asemenea exemple. Prin urmare, faptul că Occidentul tolerează și acoperă această linie de acțiune a Kievului este extrem de grăitor. Ca să nu mai vorbim despre interzicerea de facto a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, despre crearea, în urmă cu aproximativ zece ani, a unei structuri cvasi-bisericești numite „Biserica Ortodoxă a Ucrainei” și despre tentativele de închidere fizică a lăcașurilor de cult ale Bisericii canonice. Nu le reușește totul, dar Occidentul încurajează aceste acțiuni. Nu mai vorbesc nici despre marșurile cu torțe, inclusiv cele organizate în Kievul de astăzi, la Lvov și în alte orașe (le-ați văzut, cu siguranță), despre simbolurile naziste și despre reînhumarea rămășițelor criminalilor – călăii banderiști – pe pământul sfânt al Lavrei Peșterilor din Kiev. Se anunță deschiderea unui „panteon al eroilor”. Nu văd niciun semn că Occidentului nu i-ar plăcea acest lucru. Dimpotrivă, în Germania, Italia și Japonia reînvie sentimentele militariste. Finlanda, care ne era vecină (credeam că ne era și prietenă), de îndată ce pendulul s-a înclinat în direcția opusă, s-a schimbat imediat – a revenit tot acel „fond” care i-a făcut la vremea respectivă pe finlandezi, la fel ca pe majoritatea celorlalte țări europene, aliați ai lui Hitler, participanți la asediul Leningradului și așa mai departe. De aceea, această sarcină va constitui o prioritate pentru politica noastră. Anul acesta a fost marcată pentru prima dată Ziua Comemorării Victimelor Genocidului Poporului Sovietic. Vom depune eforturi pentru ca această temă nu doar să fie abordată în cadrul forurilor internaționale, ci și să fie recunoscută cât mai pe larg la nivel internațional. MAE al Rusiei va ține cont de acest nou factor în activitatea sa de prevenire a renașterii ideologiei naziste. Occidentul supune anual la vot rezoluția inițiată de noi privind prevenirea glorificării nazismului, iar toate țările occidentale votează în mod solidar „împotrivă”.